Sunt drumurile prin tara,plimbarile prin oras,discutiile cu radu...zilele in care ma mint ca e totul bine si tin ochii strans inchisi,pentru a nu vedea,pentru a nu simti nimic.dar nu mai pot avea nici macar atat.si fratele meu suna pentru a-mi spune `trebuie sa vorbim` si mi se face frica.tare.nu stiu ce sa ii spun,nu stiu cum sa nu plang.nu mai stiu nimic in ultima vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu