File din Copilarie

Mereu, mi-a placut sa visez…Sa plasmuiesc, sa inchipui, sa fantazez, sa iluzionez, sa personific si sa creez scenarii…Cand eram mica, ma simteam in siguranta ascultand povesti pe discuri de vinil…In clasa I, ma ascundeam dupa fotoliu, intr-un colt doar de mine stiut, la umbra unui ficus de camera si rasfoiam unele carti de povesti care le gaseam interesante...In adolescenta, ma refugiam cu nesat in scierea basmelor si povestilor inchipuite si o faceam doar ascultand muzica…La maturitate, am facut mai mult: mi-am creat propriile povesti…numai ca acum erau de viata. Nici ele nu erau lipsite de fantezii, iluzii, scenarii si personaje…Eu eram cand personaj, cand scenarist, cand regizor…pana cand rolurile s-au amestecat si la un moment dat am ales sa fiu doar spectator…Era mai ieftin si mai putin periculos…Spectator la propria mea poveste de viata…La 7 ani, mi-a placut la nebunie “Mica sirena”

. Vazusem animatia si imaginatia imi luase foc la gandul unei continuari de poveste. Desi, nu stiam sa scriu foarte bine, am scris-o pe nerasuflate in carnetelul meu de scoala devenit in scurt jurnalul meu nedespartit. De rusine, am rupt foile si le-am lipit pe tablia patului, in locul unde dormeam.Nu am vrut sa arat nimanui pentru ca nimeni nu-mi aprecia talentu..si imi era rusine...Nu eram pregatita sufleteste sa “eliberez” creatia catre “public”. M-am infuriat pe invatatoare, mai ales ca a intretinut un aer pueril in jurul povestii mele. Totusi, catorva colege le-a placut. Chiar, una dintre ele, la sfarsitul clasei a IV-a, incepuse sa scrie un roman. Mi-a spus ca i-a placut povestea si ca asta i-a dat curaj si ei sa scrie…Pentru mine nu mai conta…Iluzia ca eram mare scriitoare disparuse odata cu rasetele restului clasei…”Mica sirena” ramase neterminata…In scoala generala, iluzia s-a reaprins…cand m-am indragostit prima data. Poeziile curgeau din mintea mea precum raurile…Si s-au stins ca focul fara aer… Era suficient sa privesc un apus de soare si sa scriu pe nerasuflate o idila intre un print si o printesa. Era suficient sa privesc o ceasca de ciocolata calda si sa scriu drama unor rauri de ciocolata. Era suficient sa miros un trandafir si sa scriu “Parfum de trandafir”, povestea visului unei printese despre un razboinic, la apus de soare.