Happy Easter to all :x

Love...

Boy - Ceau draga
Girl – Ceau
Boy – Mi-ai lipsit azi la scoala. Unde ai fost?
Girl - Scuze, a trebuit sa ma duc la medic.
Boy - Oh de ce?
Girl – Nu-I nimic…un control de rutina
Boy – Ok
Girl - Am pierdut ceva?
Boy - Nu, doar niste notite
Girl - Ok
Boy - Yeah
Girl - Am o intrebare:
Boy - Zi
Girl - Cat de mult ma iubesti?
Boy - Sti ca te iubesc, pui
Girl - Yeah ...
Boy - De ce intrebi? S`a intamplat ceva?
Girl - Nu. Nu s`a intamplat nimic
Boy – Bine
Girl - Cat de mult iti pasa de mine?
Boy - As muri pentru tine
Girl - Chiar?
Boy - Da draga. Dar s`a intamplat ceva?
Girl - Nu. Sunt bine
Boy - Bine. Asa sper.
Girl - Chiar ai muri pentru mine?
Boy - M`as impusca pentru tine oricand
Girl - Chiar?
Boy - Da. Hai pui, s`a intamplat ceva?
Girl - Sunt bine!
Girl - Trebuie sa plec. Ne vedem maine
Boy - Bine. Ceau. Te iubesc
Girl - Te iubesc!
Ziua urmatoare la scoala
Boy – mi-ai vazut prietena astazi?
Mate – Nu
Boy – Oh
Mate - Dar a fost ea ieri aici nu?
Boy – Da, stiu
Mate - Dar stii cum sunt fetele…
Boy – Yeah
Mate- Ce mai zici?
Boy - ma duc la ore.
Mate - Ne vedem mai tarziu.
In aceeiasi seara
-ring-
-ring-
Girl - Alo?
Boy - De ce nu ai fost azi la scoala?
Girl - M`am simtit un pik rau.
Boy - esti bine acuma?
Girl - Trebuie sa plec….vrea mama sa vorbeasca la telefon
Boy - O sa astept
Girl - S`ar putea sa dureze…te sun eu mai tarziu
Boy - Bine. Te iubesc
Girl - Eu cred ca ar trebui sa ne despartzim
Boy - CE? DE CE?
Girl - Te iubesc
>click < (inchide telefonul)
Fata nu vine 3 saptamani la scoala si nu raspunde nici la telefon
Boy - Ceau. Ce faci?
Mate - Nimic. Ai mai vorbit cu fosta ta prietena?
Boy – Nu.
Mate - Deci nu ai aflat?
Boy - Ce sa aflu?
Mate - Cred ca ar trebui sa iti spun ea ce s`a intamplat
Boy - Amice…ce s`a intamplat?
Mate - Suna la numarul asta…433-555-3468
Baiatul suna la numarul acela dupa ore
-ring-
-ring-
Voice - Buna. Aici spitalul
Boy - Poftim? Trebuie sa fi gresit numarul. Imi caut prietena
Voice - Care este numele ei?
baiatul ii da informatiile
Voice - Da. Este pacienta noastra in momentul de fata.
Boy - Ce naiba? Ce s`a intamplat?
Voice - Camera ei este 466, corpul A
Boy - Ce s`a intamplat?
Voice - Mai bine veniti la spital
Boy - STAI! NU!
*dial tone*
Baiatul merge la spital.camera 466, corpul A. Fata sta intinsa pe patul de spital
Boy: - Esti bine?
Girl - ...
Boy - Scumpo te rog spune ceva
Girl - Eu…
Boy - Ce?
Girl - Am cancer. Doar aparatele ma tin in viata….in seara asta ma vor deconecta.
Boy - Ce naiba?de ce? De ce nu mi-ai zis nimic?
Girl - Nu vroiam sa te fac sa suferi.
Boy - Dar eu te iubesc….plange
Girl - Si io te iubesc.nu fi trist.eu intotdeauna o sa fiu alaturi de tine.
Nurse - Orele de vizita s`au terminat.
Baiatul pleaca, fata este deconectata de la aparate si moare
Ziua urmatoare:
Baiatul este gasit mort cu un pistol in mana si un bilet langa…
In bilet scria:
Am luat un glont pentru ea
Asa cum am zis ca voi muri pentru ea!

New Song New Life ;x

http://www.youtube.com/watch?v=herLMUn2-U0

File din Copilarie

Mereu, mi-a placut sa visez…Sa plasmuiesc, sa inchipui, sa fantazez, sa iluzionez, sa personific si sa creez scenarii…Cand eram mica, ma simteam in siguranta ascultand povesti pe discuri de vinil…In clasa I, ma ascundeam dupa fotoliu, intr-un colt doar de mine stiut, la umbra unui ficus de camera si rasfoiam unele carti de povesti care le gaseam interesante...In adolescenta, ma refugiam cu nesat in scierea basmelor si povestilor inchipuite si o faceam doar ascultand muzica…La maturitate, am facut mai mult: mi-am creat propriile povesti…numai ca acum erau de viata. Nici ele nu erau lipsite de fantezii, iluzii, scenarii si personaje…Eu eram cand personaj, cand scenarist, cand regizor…pana cand rolurile s-au amestecat si la un moment dat am ales sa fiu doar spectator…Era mai ieftin si mai putin periculos…Spectator la propria mea poveste de viata…La 7 ani, mi-a placut la nebunie “Mica sirena”

. Vazusem animatia si imaginatia imi luase foc la gandul unei continuari de poveste. Desi, nu stiam sa scriu foarte bine, am scris-o pe nerasuflate in carnetelul meu de scoala devenit in scurt jurnalul meu nedespartit. De rusine, am rupt foile si le-am lipit pe tablia patului, in locul unde dormeam.Nu am vrut sa arat nimanui pentru ca nimeni nu-mi aprecia talentu..si imi era rusine...Nu eram pregatita sufleteste sa “eliberez” creatia catre “public”. M-am infuriat pe invatatoare, mai ales ca a intretinut un aer pueril in jurul povestii mele. Totusi, catorva colege le-a placut. Chiar, una dintre ele, la sfarsitul clasei a IV-a, incepuse sa scrie un roman. Mi-a spus ca i-a placut povestea si ca asta i-a dat curaj si ei sa scrie…Pentru mine nu mai conta…Iluzia ca eram mare scriitoare disparuse odata cu rasetele restului clasei…”Mica sirena” ramase neterminata…In scoala generala, iluzia s-a reaprins…cand m-am indragostit prima data. Poeziile curgeau din mintea mea precum raurile…Si s-au stins ca focul fara aer… Era suficient sa privesc un apus de soare si sa scriu pe nerasuflate o idila intre un print si o printesa. Era suficient sa privesc o ceasca de ciocolata calda si sa scriu drama unor rauri de ciocolata. Era suficient sa miros un trandafir si sa scriu “Parfum de trandafir”, povestea visului unei printese despre un razboinic, la apus de soare.

Stele care cad...

Daca azi e doar o poarta deschisa spre ieri

Si-o sa faci ce-ai facut si-o sa stii ce-ai stiut

Dar n-o sa mai stii sa speri,

Mai stai pana maine si vezi cum e,

Mai stai pana maine, poate nu trebuie

Sa vrei ce vrei, poate

Ai nevoie de altceva.



Daca azi drumul pe care erai s-a inchis,

Poate ca nu era drumul pe care trebuia 

Sa alergi spre vis

Sau poate ca da si poate ca maine

Se va deschide din nou in fata ta

Oricum ar fi ai in fata o zi, mergi pe ea 

Si nu uita:



Stelele care cad, nu pier

Stelele care cad se duc pe un alt cer

Nu mai suport....

L-am vazut azi... si mi s-a facut si mai dor de el...
Cand l-am vazut am ramas blocata... Mi-au trecut o gramada de lucruri prin minte, o gramada de momente, de vorbe... in doar cateva secunde. Am reusit sa il salut si sa scot o tampenie pe gura, desigur. Ma asteptam sa spuna azi ceva catre mine pe mess. Urasc mess-ul. Face parte din viata noastra, e legat vrand nevrand de problemele oamenilor, ca si in cazul meu. 
Am nevoie de altcineva sa il pot uita. Altfel mi-e imposibil. Dar cine mai poate sa imi atraga atentia? Era perfect pentru mine chiar daca avea si defecte... 
Eu asa il vedeam... perfect, bun, barbatul ideal. Si totusi... cum sa imi pot cauta pe altcineva....? :(
Iar simt ca situatia ma depaseste... Nimeni nu stie ce-i in sufletul meu. Daca ar stii cineva ar spune ca sunt nebuna...
Nu mai suport... din nou... :(Si problema este ca...sunt o fire mai deschisa de obicei dar in unele situatii cum ar fi acu...imi este greu si tot timpu ma inchid in mine si imi zic"fuck love cine are nevoie de ea??"..dar nimeni niciodata nu imi raspunde...